Life Long Learning December 10, 2009

La ora sase a diminetii de azi, cana mea de cafea si-a facut treaba. Trezindu-ma din amorteala , mi-am adus aminte de vorba unui prieten  care imi zicea ca lectiile de viata nu se refuza. Meditand profund la lucrurile din viata mea, toate aceste schimbari, toate aceste noi inceputuri, oarecum inprevizibile, am realizat ca mi se preda ceva.

Ca  viata este un proces continuu de invatare si ca orice schimbare este un examen care iti testeaza ce ai invatat de la viata pana in acel moment si cum poti aplica in noi experienta. Enjoy it

Vaccinul social October 15, 2009

Saptamana trecuta am participat la un curs de formatori in Bucuresti. Am cunoscut oameni frumosi, speciali si interesanti. Zilele petrecute impreuna au fost pline de interese comune, schimb de idei si informatii noi.

Din toate sesiunile de training , una mi-a atras atentia in mod deosebit “Legea oglinzii”. Este o lege care ne permite sa ne acceptam atat  partile bune cat si pe cele rele, sa admitem ca avem sentimente altruiste insa in acelas timp si egoiste. Si tot ea nea da luxul de a ne simti bine asa, de a nu avea remuscari , de a invata sa te accepti pe tine asa cum esti tu.

Ideea asta m-a dus cu gandul la increderea in sine, pe care in zilele noastre o intalnesti foarte rar si din ce in mai ascunsa in frustrari sociale. Increderea in sine fiind vaccinul social pentru a avea relatii sanatoase, frumoase , care te ajuta sa te dezvolti si sa scoti ce ai tu mai bun din tine.

Asa ca, toata lumea la vaccin!

My High School Boyfriend August 24, 2009

Cu totii am facut cate o pasiune in liceu. Unii s-au indragostit de colegul de banca, altii de tipa cool dintr-o clasa bine vazuta, cei mai multi de o profesoara tanara……..Indiferent de circumstante a exista o persoana care te facea sa uiti de comentariile la romana si de Pitagora cu teorema lui cu tot.

Pe vremea acea adoram sa ma trezesc de dimineata , stiind ca peste zi am sa ma intalnesc cu prietenul meu si uram cand se apropia seara stiind ca trebuie sa plec acasa. Acum am mai crescut, lucrurile s-au schimbat  .

Zilele acestea iar m-am gandit la liceu cand , la intrarea in mall s-au apropiat 2 ochi verzi de mine. Aceeasi care ma asteptau in fata scolii, aceeasi cu care mergeam in parc si aceeasi care au disparut prea repede…..pentru un timp.

Ne-am cunoscut la ziua Marthei cand m-a rugat sa deschid usa pentru ea si l-am vazut atunci pentru prima oara. Am stat si ne-am uitat unul la celalalt timp de 15 minute, apoi el a trecut pe langa mine ca si cum nu as fi fost acolo. A felicitat-o pe Martha , a salutat baietii si spre furia mea m-a ignorat toata seara. A doua zi ma astepta timid in fata scolii si cum nu reusea sa-mi spuna nimic, m-a intrebat daca poate sa joace baschet pe teren. De unde era sa stiu?

A urmat o vara frumoasa , plina de amintiri placute, cu plimbari lungi si intarziat acasa.

Imi mai amintesc ca in acea vara  ne-am condus  prietenii  la mare. Am urcat in tren, ne-am luat la revedere si in vagonul gol de alaturi ne-am sarutat pentru prima data.

Acum dupa atata vreme, am  discutat  ca doi adulti seriosi, cu planuri de cariera,  departe de tren si acele vremuri. I-am cunoscut prietena (my favorite part) , am glumit, am povestit despre cunoscuti.  Zambeam amandoi…stingheri , emotionati, incurcati in propriile amintiri.

De 2 x mai competent August 12, 2009

Luni dimineata m-am trezit cu alarma de la telefon. Simplu, monoton, cotidian. As fi vrut sa ma intorc in saptamana trecuta si sa ma trezesc cu Florin urland la 7 dimineata la usele tuturor “Avem bilete, poftiti la bilete” sau sa mai luam o cina, asa cinste din partea lui.  A fost o saptamana frumoasa in urma careia am vreo 2 luni ce povesti cu prietenii mei. Serile in foisor, petrecerile din Ibiza, proiectele de la cursuri, jocurile de pe plaja, toate astea au luat acum forma unor dosare care ma asteapta pe birou, teancuri de preturi si alte monotonii. Am facut promisiunea ca pana la 35 de ani ne vom vedea cu totii  , in fiecare vara acolo. Pana la vara viitoare, ne amintim de noi din poze si discutii pe messenger.

Despre noi July 19, 2009

Stiu ca inca nu e Craciun, mai bine spus  mai lipsesc vreo 5 luni pana va fi, insa mi-am adus aminte de vremurile din liceu.  Acele momente cand ne strangeam cu totii in Podu Ros, mereu in fata postii, inzestrati cu tot felul de clopotei, fluiere, sunatori si cantece personalizate , pregatiti cu totii sa ne colindam/uram parintii.  Ajungeam din Nicolina, Galata pana in Tomesti. Fiecare mama agitata sa ne serveasca cu cele mai gustoase prajituri si tatii cu sticlele de vin dupa noi, rugandu-ne sa mai servim inca un pahar. Uneori se lasa si cu dans, tatii aveau placerea si bineinteles ca una din noi era candidata pentru postul de nora. Imi mai amintesc cum stateam cate 3 ore in camera mea sa ne pregatim de petrecere. Bigudiuri , machiaje, tinute mult prea subtiri pentru acel anotimp, insa asta conta mai putin. Dupa un menianto,  ne incalzeam si uitam ca ar fi treburi un plover in plus sau o geaca mai groasa.

Diminetile in care ne sunam sa ne intrebam ce ne-au adus cei doi mosi si cadourile dintre noi..care btw inca mai stau in biblioteca mea ca cele mai pret comori, imi lipsesc. Toate astea imi fac dor de iarna, mai ales in zilele astea cand caldura intra in camere si ramane pana noaptea tarziu..aluganta de un dus rece sau puterea ventilatorului. Podu Ros e tot acolo, posta nu si nici noi. Fiecare ne-am indreptat spre drumul nostru si indepartat unii de altii.

Imi lipsesc si prajiturile si dansurile si cadourile si voi.

Colours June 6, 2009

Zilele acestea trec prin iad. De la stari de entuziasm , la stari de nervi si momente frustrante. Azi , cand am luat o pauza mi-am adus aminte de o reclama …nu mai stiu la ce era, insa suna cam asa :

Aparaea un negru si spunea:

“When you are sick, you turn yellow

When you are mad, you turn red

When you are sad, you turn blue.

And you have the fucking nerve to call me coloured “

It stoped May 30, 2009

Azi , dupa 2 ani , ceasul meu s-a oprit. Este un ceas special , pentru mine cel putin. Am observat ca in ultima vreme ma impedic mereu prin casa de diferite obiecte primite de la prieteni sau alte persoane care mi-au fost candva apropiate. Unele obiecte inca mai sunt , altele nu. Nu au diparut ele in sine ci persoanele care mi le-au daruit. Sunt amintiri ciudate si imi trezesc sentimente de bucurie, melancolie si eliberare. Unele decizii au fost bine alese , altele nu chiar atat de inspirate.

Citeam felicitarea primita de la Andreea si Roxana cand am implinit 23 de ani. Sunt ganduri de prietenie si despre  noi, ganduri frumoase si  sper sa le avem de acum incolo, mai mult si mai des.

Ca fata mare la maritat May 19, 2009

Uitandu-se la sondaje,  Basescu si-a dat seama ca nu e de bine si ca plaiurile mioritice s-au schimbat de acum 4 ani si jumatate. Si-a dat seama ca degeaba a mancat mici , baut bere si a pupat babe dornice de atingerile presedintelui,  pentru ca romanii , aparent , il vor  numai cu 30 %. Prin urmare , Basescu face pe inaccesibilul. E confuz , nu mai stie nici el daca sa candideze sau nu. Soc in mass media, toti jurnalistii au vuit zilele astea pe marile posturi , unii rugandu-l , altii petrecand . In timp ce Basescu asteapta sa fie rugat , invitat sa participe, vrea sa se simta dorit de popor, iubit si sa-l dezmierde cineva pentru ca aparent e suparat. A suportat prea multe jigniri , e timpul sa ne pedepseasca………….nu mai candideaza. In schimb a gasit solutia, va candida Boc. Alt descendent de-a lui Stefan cel Mare, mic la stat, da mare la sfat. Cum ar zice Elena Udrea -Romania the land of choice-.  Nu candideaza Basescu , nu  face nimic , il avem pe Boc.

Brains over Beauty May 1, 2009

Mereu rad cu Martha de replicele faimoase de agatat. Preferata mea este cum un tip isi da seama de niste chestii din primele 2 minute. Te priveste atent in ochi si iti zice  :

“Vreau sa-ti spun ca esti frumoasa…….ahh si desteapta” si asta numai dupa 2 minute , adevarat talent.

Amuzant este ca atunci cand el spune ca e  fumoasa , el este doar un porc superficial , insa cand ea e si desteapta el este profund, are standarde inalte. Atat de simplu. Insa daca este sa privim adevarul , acesta este ca si cei care cauta frumusete si cei care cauta inteligenta sunt superficiali in aceeasi masura . Cei care cauta doar frumusete si atat,  sunt cei care incearca sa-i impresioneze pe ceilalti dupa lucrurile pe care le posede. Acestea sunt neaparat opulente , voluminoase, luminoase si e ok asa, pentru ca probabil cei din jurul lui sunt impresionati de acest gen de lucruri ceea ce inseamna ca superficialului ii confera un plus de imagine. De aici vine si pasiunea pentru femeile frumoase , cu mult sex-appeal ,  inca un plus de imagine in intreg universul lor.

Intelectualii preferea fetele destepte. De ce? E simplu. Pentru ca asta e strategia lor de promovare a propriei imagini si pe langa stiloul din penarul din piele, pe langa orice alt lucru de tehnologie inalta care starnescte invidia prietenilor , jumatatea lui trebuie sa fie neaparat desteapta , sa aduca mereu noi teorii , sa faca schimb de informatii.  La  sfarsitul intalnirilor unul este invidiat pentru “cat de buna e..” celalalt pentru “cat de desteapta.”.

Prejudecata,  ca persoana care cauta inteligenta este mai profunda decat cea care cauta frumusete ,este generata de ideea ca frumusetea este trecatoare. Inteligenta nu ? Creierul , ca si corpul de altfel, daca nu este antrenat constat , slabeste.

Training vs Marketing April 28, 2009

Am doua mari pasiuni profesionale.  Una este Marketingul , cealalta Trainingul.  Nu cred in afaceri fara marketing , la fel cum nu cred nici in cele fara training. Nici una din cele doua nu-ti aduce garantii , insa cu siguranta creeaza impact.  Marketingul clientilor , trainingul angajatilor. Pentru mine personal , trainingul este si o forma de marketing intern. Nu as putea sa-l banalizez doar la aceasta atributie , insa cu siguranta creeaza si un  nou val de atitudini pozitive si aduce motivare angajatilor.

Am reusit  sa le imbin in teza mea de licenta si a iesit de forma :  “Marketingul companiilor de training”.  Mi-am structurat informatiile si  pregatita sa scriu m-am regasit intr-un blocaj de idei.  Mana zaboveste pe tastatura , gandurile zboara aiurea, ochii stau fixati in coltul stang al calculatorului si nici un rezultat. E ciudat sa observ ca lucrurile care ma pasioneaza cel mai mult , ma sperie in aceeasi masura. Trecand peste acest impas teza mea , din schita , arata interesant. Este structurata pe 4 capitole si isi propune sa afle ce fac marile companii pentru a aduce lumea la training.  Promit sa va mai tin la curent si rezultatele licentei vi le ofer la cerere.